#eusuntfeli Episodul.3

Blog Feli ep 3

De ce creștem mari?

Eu când eram mică aveam 4 prietene la bloc. Toată ziua ne jucam de-a Spice Girls! Dădeam concerte în scara blocului, în fața blocului, în spatele blocului…PESTE TOT!

Eram, ca part-time job, și dansatoare în trupa Genius! Făceam coregrafii de mama focului și eram super cool! Haterii vor spune că nu e așa! Haters gonna hate!

Aveam o tanti Marcela la parter care tot timpu’ ne gonea de la ea de la geam (că noi dansam în parcarea blocului, în fața geamului ei) și mereu ziceam supărați „Marcela e nebună!” Bine, toate țiglele pe casa nu le avea, dar avea ea farmecul ei de cumva tot o plăceai!

Și dansam de mama focului pe primul album Genius! Dacă mă chinui un pic cred că îmi mai amintesc coregrafia de pe Orașul Trist!

Pe lângă acest part-time job, prioritar era proiectul Spice Girls!

S-a descoperit primul dublu radiocasetofon la noi în cartier! Kogălniceanu e un fel de Brooklyn, bitch! :))

Eram cele mai trendy, cele mai cool! Bine…Eu eram mai cool decât fetele, pentru că eu aveam combină acasă și boxe mari cât mine, pentru că frații mei improvizau din ORICE (!) „scule” care să facă muzica să sune cât mai tare la noi acasă!

Din centrul orașului știai unde stau după volumul muzicii!

No așa…și ne înregistram noi cum cântam toate piesele Spice Girls!

Atenție! Nu cântam ca orice „fraiere”! Cântam pe voci! Toată vacanța de vară! Iar iarna, în toți anii ne pregăteam cu Sus la Poarta Raiului tot pe voci! Ce-i drept, suna ANGELIC! RETRĂIESC ACUM, în timp ce scriu și „sunt piele de găină”!

Frumoasă copilărie!

Apoi am crescut!

Prima dintre noi s-a măritat destul de tinerică… și tot ea a avut primul bebe!

Din 5 am rămas 4. Apoi pe rând, ale mele și au făcut iubiți! Una din ele s-a căsătorit chiar cu colegul de bancă din liceu și azi au gemeni, fată și băiat! Enervant de frumos! Câtă iubire și fericire!

Celelalte două la fel, relații lungi! Una din ele, bebe! L-am cunoscut acum la nunta celei mai bune prietene ale mele! Atât e de fain! Atâta l-am dansat la nunta de a 2-a zi mă cam durea brațul stâng! Dar mă durea și mă „plângeam” cu iubire!

Și acum…despre mireasa mea!

Mă uitam la prietena mea mireasa și mă întrebam „De ce creștem mari?”Ce amestec de sentimente!

Viața își urmează cursul firesc! Viața ni se întâmplă ca să creștem cu totul! Și să dam mai departe și tot așa, cu iubire și deschidere!

Nu o spun doar cărțile de dezvoltare personală pe care ador să le citesc! SIMT ASTA ȘI EU!

Dar…noi ne făceam planuri ca atunci când o sa fim mari ne vom muta într-o „căsoacă” mare toate! Cu soți și copii cu tot!

Eu, la 31 de ani, încă sper și visez la asta! Haha! Visează, Feli! Până la asta (că totul e posibil în viață, nu?) tu ai drumul tău! Un drum pe care ai ales să mergi la fel cu dăruire și iubire! Ai de lucru, așa că pune mâna si dezvolta-te! Nu sta!

Zâmbesc pentru că retrăiesc copilăria pe fast forward și mă trezesc în prezent, unde mă uit la fiecare din noi în parte și îmi dau seama că fiecare din noi și-a ales să crească în ritmul în care a simțit să o facă.

Eu? Vreau să mai copilăresc puțin! Înca mă mai caut!

Explorez viața asta și lumea muzicii și mereu mă minunez de ea!

Ce frumos e să iubești necondiționat și să manifești asta!

Copilărie, îți mulțumesc pentru tot!

De acum, trebuie să îmi învăț si rolul de om mare!

Nu te părăsesc! Nici acum nici în viețile ce vor urma! Doar merg puțin să mă caut!

Mă duc să învăț să fiu! MULȚUMESC!

Distribuie: